Practică în cantina școlii

Home/Amintiri din comunism!/Practică în cantina școlii

Nu știu sigur în ce clasă eram, dar era una din clasele de liceu. Să fi fost a zecea? Nu mai știu. Eram în săptămâna de practică și pentru prima oară, nu ne-au dus în fabrică să invățăm să țesem covoare sau pături. Ne-au lăsat în practică la cantina liceului pentru că liceul avea și internat, plin de fete din toate colțurile tării, iar acestea trebuiau hrănite.

Ne-au pus să ne alegem unde vrem să ne desfășuram practica, adică chiar în bucătărie la gătit sau la spălat de vase și parcă la debarasat și curățat sala de mese. Am evaluat repede în mintea mea ce ar fi mai ”cu nivel ridicat de importanță”, ce ar fi mai puțin denigrant ( nu că nu aș aprecia munca, dar noi fetele de liceu cu ifose de adolescente nu ne prea plăcea imaginea de fete de serviciu) și ce ar fi mai pe gustul meu.

Așa că mi-am dat seama cât de scârbă îmi era să spăl vase, în contextul în care detergenții de vase de pe atunci nu erau performanți și mereu apa fără spumă si plină de grăsimi îmi făcea o scârbă enormă și mi-am dat seama că nu eram în stare nici să văd farfurii cu resturi de mâncare pe mese, pe care eu trebuia să le curăț.

În cantina școlii mirosea specific a apă stătută imbibată cu miros sleit de mâncare și-mi era destul de greu să suport mirosul, apăi să mai și ating apa de la vase sau resturile de mâncare. Așa că am convins-o pe prietena mea să ne ”cerem” în bucătărie, să ajutam cele doua bucătărese la gătit. Oricum trebuiau doar doua fete, restul clasei a fost împărțit la spălat de vase plus debarasat și curățenie în sala de mese.

Alegerea a fost una proastă în sensul că noi cele din bucătărie aveam cel mai mult de lucru. Toată lumea își termina treaba înaintea noastră, pentru că după gătit rămâneau niște cratițe si oale imense care trebuiau spălate, iar eu dacă nu aveam grijă, cădeam în ele, așa mică cum eram. Îmi reproșa prietena mea că am făcut cea mai proastă alegere, dar eu în sinea mea am fost mulțumită că am evitat operațiunile pe care ar fi trebuit să le fac cu scârba în gât.

În bucătărie fiind, am luat contact cu fenomenul ”unii au stea în frunte” sau ”ști cine sunt așa că..” Asta nu mi-a plăcut pentru că în cauză erau dascălii care trebuiau să ne îndrume spre principii corecte în viață. Nu știu dacă ei aveau plătită masa la cantină dar erau unii care veneau direct în bucătărie și-ți dădeau indicații ce să le pui în farfurie. Musai puplă, nu doamne ferește aripa, musai două polonice de ciorba nu unul, trei ardei umpluți nu doi, cât era o porție.

Altă dată a venit un profesor afurisit și a comandat cartofi prăjiți. Nu erau în meniu atunci. Mă uitam cum puneam porțiile pentru fetele din internat și fiecare își lua ce venea la rând. Ce prindeau în farfurie aia era. Fie pulpă, fie aripă, fie piept. Câtă ciorbă era în farfurie cu atâta plecau la masă. Nu se comenta, dar ele vedeau ce se întâmplă în bucătărie. Atunci mi s-a confirmat că unii au ”stea în frunte” și emit pretenții doar datorită poziției pe care o au.

Atunci am înțeles că exista supunere și ”no comment”. Atunci am înțeles că unii nu-și permit pretenții ci doar trebuie să accepte. Oricum nu a mai trecut mult timp după experiența cu cantina și am înțeles comunismul. Și acum după treizeci și ceva de ani încă funcționează tratamentul pe baza de funcție și poziție. Încă sunt oameni care pretind tratament special, doar că au o funcție și încă ( din păcate ) sunt oameni care servesc aceste ”funcții” pentru că așa au trăit ei și li se pare normal.

Mie nu mi s-a părut normal nici atunci, apăi acum! Îmi era mila de fetele din internat și nu-mi doream viața lor. Și departe de casă și la cheremul unor pedagogi cu exces de zel de multe ori și umilite uneori la masă. Și ca ele, cam toată clasa muncitoare de atunci. Încă și acum în ziua de astăzi se simte invățătura de atunci.

Încă nici acum nu comentăm dacă nu ni se dă, ce ni s-a spus că ni se va da sau încă nu comentăm dacă ni se ia din ce era al nostru. Uneori mă uit în jur și văd cum funcționează unii oameni și am senzația că sunt în practică la cantina școlii. Dar mă ingrozesc când realizez că nu sunt în practică… ci sunt în viața reală, iar fenomenul ”de servit funcții” încă persistă!!

By | 2017-09-15T23:02:04+00:00 septembrie 15th, 2017|Amintiri din comunism!|0 Comments

Leave A Comment