Oameni…de la stânga la dreapta

Home/Amintiri din comunism!/Oameni…de la stânga la dreapta

Pe ea, pe bătrânica aplecată, căutând în sacoșe îi zâce Măria lui Gherasim. Stă în marginea satului și vine la piață cu legume. Vine cu cursa de cinci, aia care aduce muncitorii în fabrici și uzine. Stă în piață până la ora șapte, după care vine la alimentară, îi lasă vânzătoarei niște ouă proaspete de curte, iar vânzătoarea îi oprește pâine. Cu pâinea e greu, că e pe cartelă. Fac un troc în produse, nereglementat de vreo lege dar pus în practică de toată lumea.

Vânzătoarea e plecată din satul Măriei a lui Gherasim. Stă de ceva vreme la oraș, și a prins un post la alimentară. Mană cerească! Deși îndură frigul din alimentară și hămălesc marfă multă neambalată, ulei în butoaie, zahăr, faină și orez în saci, măcar își procură mai ușor de-ale gurii. Hămălesc știu și ele, dar sunt unele din cele mai importante persoane din oraș. Doamna de la alimentară poate deschide uși ușor, unde se duce. Are cea mai tare cheie de intrare. Mâncarea!

Băiatul cu sacoșa. Celebra sacoșă de rafie. Rezistentă la toate. Atât de rezistentă, încât te săturai de ea. Pătată și scorțoasă, era prezenta în viața tuturor. Te uitai la sacoșă și gândul te ducea la ”viața de la coadă”. Dacă ar vorbi sacoșele astea, câte baiuri au auzit pe la cozi, s-ar bloca universul de atâtea vorbe. Băiatul e dintr-o familie cu doi copii, mama lucrează sefă de schimb într-o fabrică de femei iar tata e reglor în altă fabrică. Familie în care părinții sunt doar de dimineață. Are pulover tricotat cu model in opturi, de bunica. Un croi destul de modern și dacă are și fermoar nu nasturi, deja copilul avea părinți mai elevați. Toată lumea avea pulovere tricotate cu nasturi. Fermoare doar pe aici pe colo. Pantalonii sunt de velur, cumpărați de la o colegă de-a mamei, care aducea în fabrică marfă din piață de la sârbi.

Băiatul cu șapcă comunistă și surioara lângă el. A luat-o cu el că nu avea cu cine s-o lase acasă. Tata încă nu a venit din schimbul trei, iar mama a și plecat să prinda cursa spre fabrică. După bluza de trening cu trei dungi și după adidașii tot cu dungi, se vede că băiatul tinde să fie la modă. Îl trădează șapca proletară, semn că părinții sunt oameni tare simpli de la țară, veniți la oraș că i-a mutat comunismul. I-a integrat în fabrici și uzine, le-au dat un apartament mic într-un cartier de blocuri muncitoresc și i-au lăsat să își ducă viața nouă de oraș.

Fetița mică ar mai fi dormit. La ea nu contează cum e îmbrăcată. Oricum e îmbrăcată ca într-o uniformă, chiar dacă nu e la școală. Toate hainele de copii sunt la fel, pentru că în magazine sunt puține sortimente. Fetița încă adormita așteaptă ca fratele să ia laptele și să ajungă acasă, să încălzească o cană de lapte și să-l mănânce cu o pâine unsă cu gem de prune. Fără unt. Fără margarină. Azi nu au ”băgat” nici una, nici alta. Adormită cum este, fetița visează la bunicii de la țară. Dar în vara știe că ajunge acolo și laptele îl aduce bunica uneori chiar la pat fără sa mai stea la coada în stradă ca să fie numarată la rație.

Domnul în costum și alb în cap. Fost maistru la o fabrică mare și secretar de partid pe secție. Acum e în pensie și nostalgic după vremea când era șef. Se cunoaște cu vânzătoarea și speră că-i dă o sticlă în plus, față de rație doar pentru că a fost secretar de partid pe secție. Soția este acasă, o mică doamnă care servește supa , atunci când soțul prinde la alimentara un pui, doar în supieră, iar unicul copil este inginer evident tot într-o fabrică din oraș. Vara merg la băi, cu bilete de la partid.

Domnul cu pălărie. E gestionar la Cooperativă Meșteșugărească. Soția e croitoreasă la o secție mică de croitorie, unde se lucrează doar de dimineață. S-au descurcat amândoi. Nu lucrează trei schimburi ca restul lumii. Nu pare om rău dar urăște tinerii din ziua de azi, în secret. Ce i-ar mai pune el la punct dacă ar putea. Ce i-ar mai tunde, dacă ar avea el puterea să o facă în plină stradă. Câte teorii le-ar mai băga în cap, dacă cineva i-ar obliga să-l asculte.Dar nu-l ascultă nimeni.

Pletosul cu cămașa în carouri. E însurat de vreun an. Copilul e în burtica soției. A lăsat-o să doarmă și știe el, că o vreme doar el va veni la coadă la lapte. Lucrează la Institutul de Proiectări. Seara ascultă Cenaclul Flacara și din când în când iese cu gașca la munte. Acum de când soția e însărcinată iese mai greu. Mai intră și la o bere vara cu colegii de serviciu la o terasa. Atunci când iese de la lucru și e zi de leafă. În ziua de avans nu intră. Ajunge acasă transpirat și sătul de inghesuiala din autobuz. Nevastă-sa face o tocăniță de cartofi simplă, minunată. Face și sarmale bune, dar asta doar de Crăciun. Se gândește la ele măcar o dată pe lună. Dar până atunci, fasole cartofi,varză și Cenaclul Flacăra la radio.

Nota. Detaliile despre personaje sunt ficțiune.Nu cunosc persoanele și doar mi-am imaginat.

sursa foto : net

By | 2018-04-11T21:37:38+00:00 septembrie 25th, 2017|Amintiri din comunism!|6 Comments

6 Comments

  1. maria septembrie 25, 2017 at 7:35 pm - Reply

    Wow! Mica mea scriitoare ce cliseu superb ai desris al statului la “coada” la lapte ,pe vremuri…..ce vremuri triste si gri,ce vremuri friguroase si mohorate…noroc cu sufletele celor frumosi pe dinauntru,care formau o “baricada” de netrecut cu bocancii peste puritatea gandirii si simtirii. Felicitari!

    • Elena Cuceu septembrie 25, 2017 at 7:41 pm - Reply

      Nu voi uita perioada aia niciodată!

  2. ioan guist septembrie 26, 2017 at 3:40 am - Reply

    Ai uitat un personaj Fotograful.Asta era interesant.

    • Elena Cuceu septembrie 26, 2017 at 8:01 am - Reply

      Cred că era un sas plecat in Germania și venit pe acasă un pic.Altfel nu știu cine indăznea să fotografieze o coadă la lapte.Ar fi fost luat in vizor imediat.

  3. Constantin februarie 13, 2020 at 5:14 pm - Reply

    Oricând, ușa ii este deschisa oricui la “Foaia culturală”. Când vrei, putem publica o proza scurta. 🙂

    • Elena Cuceu februarie 13, 2020 at 11:08 pm - Reply

      Da! Este o idee 🙂

Leave A Comment