Nu mai mor de foame!

Home/Ce-mi trece prin cap!/Nu mai mor de foame!

Toată vara am îngrijit tufa asta de roșii în ghiveci. Atâta o mai urmăream să văd ce face și cum face, de ajunsesem să fiu expertă în ”vrejuri de roșii” și să pot preda lecții de creșterea și îngrijirea lor.

O udam, o feream încoace și încolo, o priveam blând sau admirativ. Aveam grijă să n-o prindă capriciile vremii afară. Am reușit să o urmăresc până spre sfârșitul verii, începutul toamnei, când ajunsese în faza de o mică, mică gogonea undeva între frunze. Sau două gogonele, dar pe una o rupsese vântul.

Am văzut-o cum a crescut planta, cum a făcut frunze ,apoi flori, apoi albine pe la ea apoi nu mai știu. Apoi m-am plictisit, pentru că știam că de faza asta de gogonea cât unghia de la deget, nu mai trece. Toată lumea își culesese roșiile de prin grădini, solarii etc. numai eu nu apucasem nici să le vad pe ale mele în balcon apăi să le culeg.

Soare nu mai era și nici căldură. Apoi a venit vremea rea și lapoviță și temperaturi scăzute și am cam închis balconul iar dacă-l deschideam, nici nu puneam piciorul afară. Azi am ieșit în balcon să caut niște ghivece, găletușe, ceva ce se poate transforma în ornamente de iarnă.

Și m-a izbit pata asta de culoare între toate frunzele amărâte și uscate din balcon. Ca să vezi, că dacă e să fie, este! Și nu când eu bâzâiam în jurul ei, ci când a vrut ea, roșia. Acum o țin în palmă și încerc să o încălzesc, că săraca, e rece ca gheața. Nu știu ce sa fac cu ea că nu-mi vine nici să o gust chiar dacă sunt curioasa dacă are vreun gust. Deocamdată o admir aici lângă calculatorul meu și mă gândesc la ea ca la o supraviețuitoare, așa cum ar trebui sa fiu și eu uneori în viață.

By | 2018-11-17T13:28:56+00:00 noiembrie 17th, 2018|Ce-mi trece prin cap!|0 Comments

Leave A Comment