Nu aveam nimic

Eram tânără soție, cam la un an, doi după revoluție! Adică prin anii 92-93. Ne incepeam drumul în viață și nu aveam de nici unele. Nici nu se găseau. Primul lucru pe care ni l-am cumpărat a fost mașina de măcinat cafea. Râsnița de cafea cum ii spunem noi la Sibiu. Am luat-o din piață de la ruși. Nu se găsea în comerț aspirator, mașina de spălat automata frigider etc. apăi râsniță de cafea. Am ajuns cu ea acasă și nici nu am închis-o în dulap. Am pus-o undeva în bucătărie la vedere, pentru că deja îți ridica standardul dacă o aveai în casă. Te și considerai deja instărit numai ca aveai mașina aia de măcinat cafea.

Toată perioada comunistă am tânjit după râșniță și când auzeam în vreun bloc sunetul de măcinat cafea știam că acolo locuiește ,fie o familie de sași, fie o familie cu rude în Germania, fie o familie cu prieteni sași, fie o familie de medici.Ei aveau acces mai ușor. De regulă dacă o familie de sași părăsea România pentru că a primit actele de emigrare, vindeau sau donau la rude și prieteni ce aveau în casă. Așa, uneori cumpărând, mai aveau și familile muncitorești fără rude și prieteni sași, masină de măcinat cafea. Dar ne-am luat și noi imediat după revoluție din piața de la ruși. O mai am și acum. Este vișinie cu capac negru. Nu știu cât am folosit-o pentru că imediat după ce ne-am luat noi au intrat în comerț cafelele deja măcinate și vidate. Așa că mașina de măcinat cafea a ajuns prin spatele unui dulap și o mai căutam când voiam sa fac zahăr pudră. Acum nu știu de ce nu o arunc? Sechele? Probail!

După râsnița de cafea apăruseră pe aici pe colo celebra masă de călcat. Asta din nou era ceva ce-ți ridica statutul ca femeie măritată. Am primit-o plătită în avans și așteptând după ea. Când am adus-o acasă mă uitam la ea cam cum se uita un bărbat la un Ferrari. Mă invârteam în jurul ei și deja aveam impresia ca sunt femeie modernă. Gata cu călcatul pe masa din cameră, unde puneam o pătura și te chinuiai la cămași să le calci umerii. Punem la spălat aiurea cămăsi, doar ca să calc.Acum nu mai fac așa!! Mi-a trecut de călcat atât de des.

După rasnita de cafea și masa de călcat în viața noastră de după revoluție, a apărut uscătorul de rufe. No să știți că în prima fază nici nu am știut ce este. Nu cunosteam ”conceptul”.Rufele se intindeau doar pe sfoară, atârnate una lângă alta ca în șir indian. Am văzut uscătorul într-un balcon dar nu am știut ce este. Când l-am văzut nu avea rufe la uscat. Nu i-am dat așa mare importanță,crezând că acolo se lucrează ceva în balcon de au ei ”angrenajul” acela de sârme paralele. Dar în altă zi am văzut minunea. In balcon, într-un mod interesant pe sârmele acelea erau rufe. Am bănuit ce este și știu că acasă i-am povestit soțului să treacă pe la balconul respectiv și să-mi confirme că ce am văzut eu, este ceva special de întins haine.Soțul mi-a confirmat, chiar s-a și interesat de unde și l-a procurat. Nu se găsea la vremea respectivă în România iar cetatenii respectivi îl primiseră din străinătate. Până am avut și noi au mai trecut vreo doi ani. Deabea atunci intraseră pe piață la noi.

Așa-i că par o femeie care atunci poftea la de toate? Dar nu era așa.Veneam după o perioada de mari lipsuri. Nici nu cunosteam tot ce intra în țară. De unele știam din perioada comunistă ca ar exista, dar de altele deabea incepeam să le pricepem. Până la urma ne-am luat și tv color iar mașina de spălat automata mult timp am avut doar second. Nu erau în România ci doar în magazine second. Ne-am făcut treaba cu ele. Apoi ne-a venit și nouă rândul la un moment dat de ne-am inoit cu eletrocasnice mai de calitate și noi. Am schimbat tot, mai puțin râșnțța de cafea. E și acum undeva în fundul unui dulap din bucătărie.Nu o pot arunca.Și nici nu o arunc.Si nu sunt genul care să păstrez lucruri invechite. Dar râșnita e specială.

By | 2017-08-18T19:20:15+00:00 august 18th, 2017|Amintiri din comunism!|2 Comments

2 Comments

  1. maria octombrie 15, 2017 at 5:50 pm - Reply

    Wow! Pai “mica mea scriitoare” ,cine nu ravnea la ultimele noutati tehnice ,trebuincioase in gospodarie/? Pai cum sa nu te fi mandrit si cum sa nu te fi simtit ” ca in occident” cu ceva folositoer ,care iti usura munca dar….facei economie de timp:)))).Acum nu mai avem timpul ocupat cu multe indeletniciri in gospodarie dar…nici timp pentru a medita asupra pretuirii vietii si a celor ce ne inconjoara! ♥

    • Elena Cuceu octombrie 15, 2017 at 5:59 pm - Reply

      Acum văd și eu altfel viața față de atunci.Dar atunci chiar ziceam că acele lucrușoare îmi ridicau standardul.

Leave A Comment