M-a fraierit un pic bătrânelul

Home/Uncategorized/M-a fraierit un pic bătrânelul

M-a fraierit un pic bătrânelul, dar nu mi-a păsat. Și nu fraierit în sensul acela de a fi fraier, ci în modul în care încerca să nu piardă un potențial client. L-am găsit la intrarea în Tălmaciu, cum vii dinspre Sadu, stătea lângă șosea și vindea usturoi pe funie.

M-am oprit doar pentru că era bătrân tare și părea horopsit de viață, la cum arată. Nu contează de ce era horopsit și din ce motive, dar se vedea că era. M-a încântat și usturoiul pe funie, așa că am dat de combinația letală pentru mine. Bătrân necăjit și produse de grădină. Oricine mă poate fraieri, dacă aplică combinația asta.

Am oprit mașina și m-am întors la el. I-am privit fața ridată. Poate de la băutură, poate de la munca pământului, poate de la o viața haotică sau de la o viața aspră. L-am întrebat cu cât dă usturoiul și prețul era foarte mare. Sigur, nu am oprit mașina să fac un chilipir, ci am oprit să cumpăr de la el doar ca să-i dau bani deși portmoneul meu, nu-i doldora mai niciodată. Dar v-am zis, bătrâni și produse din grădină sunt pentru mine ”magnet”. Prețul usturoiului era chiar mare așa că i-am zis un alt preț. Mă las fraierită când vreau, dar ”nici de râsul satului nu vreau sa fiu”. 🙂 🙂

S-a făcut că negociază și el un pic dar când i-am dat banii mi-a luat totuși mai puțin. L-am întrebat câți ani are? Zicea că vreo 90. Poate avea sau poate nu avea, dar știa și el din tehnicile de vânzare ale usturoiului că cu cât ești mai bătrân cu atât dai mai bine la clienții orășeni. L-am lăsat în pace să-și facă numărul. A încercat-o și pe aia cu ” că de azi dimineață nu am mâncat nimic” dar văzându-mi privirea, a tăcut. A simțit că nu i-a mers.

Mă grăbeam un pic pentru că mă sunase clienta cu care trebuia să mă întâlnesc că a ajuns, altfel mai stăteam un pic de vorba cu el. L-aș fi determinat să lase la o parte ”vrăjeala” și sigur am fi povestit adevăruri. Cred că aflam detalii interesante despre viața omului. Oricum fiecare viață de om are detalii interesante. De ce e așa, cum a ajuns așa, cine e vinovat, cine a câștigat sau cine a pierdut. Am făcut ”tranzacția” și am plecat. M-am uitat la el din mașină. Își număra banii iar eu  am rămas mulțumită că măcar am usturoi care miroase a usturoi, nu a iarbă de China.

By | 2018-10-15T17:10:46+00:00 octombrie 15th, 2018|Uncategorized|0 Comments

Leave A Comment