Întrebări existențiale și deces din pix

Home/Ce-mi trece prin cap!/Întrebări existențiale și deces din pix

Uneori nu-mi stă mintea locului deși ar fi mai bine să stea. Sunt ”scenaristă consacrată cu experiență”, scotocesc aiurea prin adevăruri și teorii și nu-mi văd de vasele mele din chiuvetă sau de vreo șosetă ruptă.

Azi, toată ziua m-au bombardat gândurile, întrebările și scenariile.

M-am întrebat care este persoana din viata unui om, pentru care ai sacrifica totul, fără să faci calcule pragmatice?  Să presupunem că ai putea salva un om și i-ai mai dărui 3 ani de viată, dacă vinzi tot ce ai. Dar tot ce ai! Să rămâi în stradă! Cine ar fi acea persoana fără sa te gândești că peste 3 ani, oricum moare și pe deasupra tu rămâi falit, fără casă, fără masă și fără papuci în picioare? Teoretic, multi au un răspuns. În fața faptului împlinit, mă îndoiesc că își vor păstra răspunsul de acum.

Cică s-au epuizat stocurile de măști pentru gripă, din farmacii, ba mai mult, prețul lor a ajuns de prohibiție. Să înțeleg că lumii îi este frică de coronavirus. Știți ce mă întreb? Că oamenii și-au luat măști, nu ca să-i protejeze pe cei din jur, să nu îi îmbolnăvească ( pentru că pentru asta este acea mască) ci de frică să nu fie ei îmbolnăviți de alții. La toți ne e frica de moarte. Și mie. Dar asta pentru că doar până la moarte cunoaștem. Ce e după moarte, nu cunoaștem și de asta ne e teamă. Dar dacă am cunoaște, ne-ar mai speria atât moarte?

Este un curent care spune că omul se îmbolnăvește de cancer din cauză că are un mod de a gândi și de a trăi. Un mod care nu-i face bine organismului și atunci se instalează cancerul. Mai că am crezut și eu într-o vreme, până mi-am adus aminte că odată, călătorind spre Cluj cu un autocar, am stat de vorbă cu o doamnă asistentă la secția de oncologie copii. Mi-a spus că un palier întreg al spitalului, este plin de copii de toate vârstele, cu cancer. Mă gândesc la acei copii de 3 ani de exemplu, care gândesc într-un fel anume copilăros. Că modul lor de viață este doar spre a fi fericiți. Un mod de gândi total infantil față de gândirea unui adult responsabil, cu griji, cu furii, cu nereușite, cu dezamăgiri etc. Cum s-ar putea îmbolnăvi un copil de cancer,  dacă se spune ca ar fi din cauza modului în care gândești.  Ce gândești la 3 ani? Îmi dă cu virgulă.

În această seară, o rudă prin alianță, m-a anunțat că i-a decedat bunica de 86 de ani. A decedat seara, acasă. Medicul de familie a eliberat certificatul de deces, din pix. Nu a fost să constate decesul la fața locului. Oricât de bine ai cunoaște pacientul, tu ca medic, decesul ar trebui să-l constatați personal, din postura de medic, la fața locului. Eu nu am mai auzit să eliberezi certificat de deces doar că rudele te-au sunat și te-au anunțat, că pacienta ta, a decedat. Nu poți face asta chiar dacă îi cunoști bine bolile, fără să nu îi asculți inima, pulsul sau fără să nu constați lipsa de activitate în organism.

Nu știu ce-i cu lumea asta, cu cancerul, cu coronavirusul, cu panica, cu egoismul, cu calculele pragmatice, cu individualismul și cu multe altele. Asa a fost mereu oare în lume?

 

By | 2020-02-25T20:29:17+00:00 februarie 25th, 2020|Ce-mi trece prin cap!|0 Comments

Leave A Comment