Interviu cu fiul meu

Home/Doar oameni/Interviu cu fiul meu

 

Era obosit aseară când a ajuns. Îl priveam cum mânca supa și știam ca îi pică bine. Odată că după oboseala de pe drum, o supă sau o ciorbă intra altfel, iar apoi știam ca îi era dor de supa de acasă.

Era o supa din găină de casă, de la soacra-mea. Pentru el am îngrijit-o, când ajunge pe acasă să-i fac ceva bun. Mirosea ieri în bucătărie a ”bun și sănătos” de parcă eu trăiam la țară și aveam 80 de ani și încă găteam așa cum se gătea pe vremuri. Întotdeauna când fac supă cu găină de casă, mirosul mă duce cu gândul în bucătăria unei bătrâne, care nu a auzit în viața ei de oregano, hasmatuchi sau rucola decât de pătrunjel, leuștean și frunze de  țelină.

Îl priveam cum soarbe supa și l-am întrebat:

-Zi mamă, cum e?

-Cum să fie, e și bine e și rău!

-De ce e și rău?

-îmi lipsesc destule acolo.

-Cam ce-ti lipsește?

– Îmi lipsește ce au tinerii din țară. Îmi lipsesc prietenii. Îmi lipsește viața de tânăr.

-Dar oricum nici în țară nu mai ai prieteni, că sunt toți în Germania și ei, ca și tine.

-Da, știu, sunt și ei aici împrăștiați în toată Germania, dar când eram toți în țară ne întâlneam mult și asta conta. Nu poți trăi fără prieteni și fără viața cu ei. Poate mai încolo, când ajungi mai în vârsta, așa ca tine, să nu mai ai chef de atâta viața socială.

-Ba să ști că și eu încă am chef de oameni. Deși îmi place acum să nu mai aibă treabă lumea cu mine, tot simt nevoie de oameni în jurul meu. Nu la fel ca în tinerețe. În tinerețe nu aș fi conceput să stau la țara. Îmi trebuiau orașe mari și aglomerate, cu bulevarde și oameni peste tot. Acum nu mai vreau așa ci vreau puțini prieteni și multă linișite în jur.

-Pai vezi mami? Eu acum la tinerețe am ce vrei tu la bătrânețe. Eu nu vreau ce am acum, așa legat de prieteni și viață socială. Îmi lipsesc discuțiile cu cei ca mine.

-Dar nu te poți vedea cu prietenii din Germania? Nu vă întâlniți?

-Ba da, dar rar. Suntem departe unii de alții. Ne vedem poate odată la o lună, două. Ori când eram în Cisnădie fugeam zilnic de la unul la altul. Și discutam de-ale noastre și asta ne făcea bine.

-Crezi ca dacă eram noi, familia ta acolo, era mai bine?

-Era mai bine, sigur, dar tot nu suplineați legăturile cu prietenii. Familia e familie, viața socială a unui tânăr e altceva. Ai nevoie și de una și de alta. Până ești tânăr.

– Dar nu ai întâlnit alți romani în zona ta?

-Ba da mami, e plin de romani. Dar nu te pot împrieteni cu ei doar ca sunt romani. Nu ai cu orice roman afinități. Ce? Tu poți fi prietenă cu toate femeile care sunt românce? Te potrivești cu toate?

-Normal că nu, dar ma gândeam că ar fi o varianta și asta, cu alți romani.

-Nu-i așa. Și ca să înțelegi diferențele intre tineri, e că unii se duc la concerte rock iar alții se duc la manele. Cu unii ai un fel de povești, cu alții alt fel de povești. Dar nu-i vorba doar de muzica. Ți-am dat doar un exemplu. Nu te potrivești în idei și concepții. Degeaba sunt români. Te bucuri că întâlnești un roman de-al tău, dar asta nu înseamnă că poți fi și prieten. O cafea cu cineva nu înseamna prietenie.

-Da, înțeleg. Pare trist pentru tine acum la vârsta ta. Probabil dacă erai însurat și cu familie aveai alt sens în străinătate. Aveai un alt scop.

-Sigur. Era partea financiară care este destul de buna aici. Asta e partea buna în străinătate. Dacă muncești, poți trăi decent.

-Te descurci cu banii? Se întâmpla să rămâi fără bani de la o lună la alta? În țară rămâneai mereu fără bani.

-Aici nu se întâmpla asta. Și nici nu mă restricționez. Îmi iau ce-mi doresc fără să mă gândesc că nu mi-ar ajunge banii. Îmi plătesc chiria, îmi cumpăr mâncare, pot merge la prieteni în vizită la sute de km,  fără să mă gândesc ”vai, câtă motorină trebuie să bag”. Când e gata motorina umplu rezervorul și gata. Din magazine îmi pot lua ce poftesc. O geacă, un pulover sau orice și tot rămân cu bani pana la sfârșitul lunii.

-Crezi că în țară rămâneai fără bani pentru că nu erai responsabil? Sau?

-În țară eram mai responsabil decât aici,  dar erau bani puțini. Foarte puțini. Deși mă restricționam, tot rămâneam fără bani.

-Dacă în țară ai avea 5000 lei venit lunar,  ți-ar ajunge? Da, cred că mi-ar ajunge dar salariile astea, nu sunt pentru toată lumea. Mi-ar ajunge 5000 lei să trăiesc ca în Germania. Adică dacă am nevoie de un plin la mașină sau dacă îmi trebuie o geacă sau dacă vreau sa plec la schi, să nu tot calculez dacă intră toate sau nu, în luna aia. Acum, eu, aici în Germania, încă nu sunt plătit foarte bine pentru meseria pe care o fac, pentru că încă sunt la început. Dar după ce voi acumula destulă parte tehnică a meseriei, o să fiu și mai bine plătit. Și dacă acum când nu sunt foarte bine plătit ma descurc, îți dai seama mai încolo?

-Sa înțeleg că rămâi acolo?

-N aș vrea mami dar nici nu zic nu, vom vedea. Momentan mă bucur că sunt acasă, în concediu. Îmi era tare dor de tot. Asta e marea problemă. Dorul. Cu limba nu am probleme. Vorbesc foarte bine, cu banii la fel, e decent. Vizitez multe locuri, mă duc în alte țări dacă vreau, dar nu prea e timp.  Am zburat cu parașuta, am fost în natură, vizitez locuri dacă vreau. că îmi permit. Dar cu viața socială de tânăr, în străinătate e mai greu. Cu lipsa de viața sociala specifică acestei vârste.

-Da, asta e prețul unui trai decent afară.

-De ce trebuie sa plătim noi acest preț? Ca și noi tinerii doar o dată în viață suntem tineri. Nu de două ori.

– Știi și tu de unde ni se trage. Ca doar am tot povestit. Dar zău că nu văd soluții.

Și-a terminat supa și poveștile. Acum se va bucura de cele doua săptămâni acasă. Va fi ca un burete și va absorbi tot ce poate de acasă, ca apoi să plece înapoi în Germania.  Acum e fericit că e acasă. În Germania e în siguranță financiară. Pot să-l sfătuiesc eu ceva? Nu pot!

By | 2020-02-16T14:35:38+00:00 februarie 16th, 2020|Doar oameni|0 Comments

Leave A Comment