De-ale bazarului prin Cisnădie

Home/Ce-mi trece prin cap!/De-ale bazarului prin Cisnădie

Și gata și bazarul Asociației!

Tuturor celor care ați trecut pe acolo, fie pentru a dona pentru un produs, fie doar pentru a schimba păreri despre ornamente, fie pentru a-mi a duce o cafea, sau ceva de ronțăit, eu vă mulțumesc!

Am primit și deja celebra ”căciulă de bani”. Cei mai vechi care urmăresc pagina asociației știu despre ce este vorba iar pentru cei mai noi de aici vă spun povestea ”căciulii de bani”.

La magazinul lui Robert Fink, tot măruntul provenit din rest, se adună într-un borcan. Acel borcan este donat Asociației de sărbători. În primul an nu am știut unde să golesc borcanul și l-am golit într-o căciulă că asta aveam la îndemână. Și de atunci exista între mine și Robert expresia ”să-ți dau căciula de bani”. Și anul acesta tot într-o căciulă i-am luat.

Mai vreau să vin cu detalii de la bazar pentru că știți că în fiecare an, după bazar, o fac aici. Donațiile la bazar scad de la an la an. Lume prin centrul orașului Cisnădie, este foarte puțină. În fiecare an parcă tot mai puțină. Dintre cei care circulă prin centru, mai mult de jumătate sunt pensionari care deja nu mai cumpără ornamente. Restul se împart și ei în alte categorii. O parte care apreciază produsele de la bazar dar nu au bani și cealaltă parte care nu deosebesc un produs hand made de unul de duzină și extrem de ieftin.

Una peste alta dacă stăteam acasă nu strângeam nimic, asa că eu consider bazarul și anul acesta o reușită. Una mai mică dar încă e reușită acțiunea. Anul acesta am suportat frigul mult mai bine pentru că fiind găzduită la terasa Lyra, nu am simțit curenții reci de aer și ba mai mult, am avut o sursă de căldură, pe care am iubit-o enorm în perioada asta. Stăteam lipita de acel calorifer când nu era nimeni. Și Terasei Lyra îi mulțumesc pentru asta.

Tot de-ale bazarului. Am pus o fotografie cu niște fundițe. Atâta bătaie ne-au dat acele fundițe pentru că mereu cădeau pe jos. Ba loveam scaunul și cădeau. Le adunam dar după o jumătate de oră se învârtea maică-mea prin bucătărie și le agăța cu vesta ei și iar le adunam. Ba luam doar o fundă și alunecau toate și iar el adunam. O bună bucată de timp nu ne-am dat seama cât ne chinuiesc fundele acelea. Apoi am sesizat că sunt tot pe jos și noi le adunam docile. Ne-au manevrat fundele fără să ne dăm seama.

Aș vrea să vă spun că în ornamentele de anul acesta există o poveste în fiecare. Mai ales în acelea care au o construcție pe ele. Poveștile sunt gândurile mele de copil și le construiam acolo în ornament. Cei care ați luat coronițe de masă sau de ușă să știți că ele cuprind o parte din copilăria mea.

Și azi am fost confundată cu un chelner. Mi s-au cerut niște covrigi ,de la un domn cu niște nepoți și de la niște japonezi tineri și frumoși niște ceai cald. N-am avut, eu doar de ornamente ma ocup.

Am ajuns acasă, am mai cărat niște cutii cu ce a mai rămas, am făcut o baie fierbinte și mi-am comandat niște paste de la Restaurantul Trattoria. Acum îmi este bine, mă delectez cu o prăjitură delicioasă ( o prăjitură dragă mie) cu brânza și stafide, în timp ce scriu aici. Deocamdată voi ține această sumă de donații strânse să văd dacă reușesc să depun un proiect pentru fonduri, unde îmi trebuie 10% din sumă, aport propriu. În Seviș cu alte pachete o să ajung duminică. Sunt persoane care au făcut donații pentru ei dar vă țin la curent.

Dacă nu ne mai ”tastăm ”pe aici, vă doresc Sărbători fericite și binecuvântate tuturor! Să aveți pace în suflete, că nu știu ce este mai liniștitor decât un suflet împăcat cu toate.

By | 2018-12-20T18:33:25+00:00 decembrie 20th, 2018|Ce-mi trece prin cap!|2 Comments

2 Comments

  1. Noi, Cei din umbra. decembrie 22, 2018 at 10:08 am - Reply

    Sarbatori cu pace tuturor…

    • Elena Cuceu decembrie 23, 2018 at 9:42 am - Reply

      Asemenea, tuturor!

Leave A Comment