Făină nu, drojdie nu

Home/Ce-mi trece prin cap!/Făină nu, drojdie nu

Am uitat repede și nu suntem chiar normali

E o fugă după aprovizionare cu alimente pentru că luăm în calcul că trebuie să stăm în casă 14 zile dacă cumva ne-a atins coronavirusul. Vorbim de 14 zile. Mă ia și pe mine stresul că parcă nu fac ce trebuie legat de aprovizionare. Mă gândesc că nu sunt responsabilă dacă nu cumpăr.

Apoi mă gândesc ce să cumpăr? Faină? Ce sa fac cu ea? Învăț să fac pâine și cozonaci? Deși nu ar strica sa învăț să fac pâine. Așa de dragul unui produs sănătos.

Dar sa revin la cele 14 zile. Cu ce am în congelator la ora asta ( și nu stau chiar bine că am cam consumat în mare parte ce era) tot o pot duce o lună gătind ce e pe acolo.

Ce am acum în congelator nu cred că am avut pe vremea comunismului în 6 luni adunate la un loc.

Trăiam atunci cu congelatorul aproape gol. Aveam în el iarna, rămășite de frunze de pătrunjel, ceva oase și cam atât. Trăiam de la o marți la alta când aducea la alimentară ceva. Nu știam ce, dar luam ce aducea și aia mâncam până marțea viitoare când ajungea din nou mașina cu ceva la alimentară.

Treceau 14 zile doar cu ce prindeam pe la cozi. Dacă mi-ar fi spus cineva vreodată, atunci în vremea lui Ceaușescu, că intru în panică, că nu am ce mânca 14 zile deși o să am congelatorul aproape plin aș fi zis că e tâmpit.

Pot găti acum 14 zile doar cu ce am în congelator și în cămară. Am o mare bogăție dacă compar cum arată congelatorul și cămara de acum, cu cea de pe vremea comunismului.

Oare am uitat cu toții cum am trăit iar acum intrăm în panică pentru 14 zile? Aa, că nu o să-mi pot face nu știu ce paste exotice sau nu știu ce salate sau nu știu ce aperitive moderne? Asta e adevărat. Dar pot găti acum 20 de zile ciorbe și felul doi destul de variat, cu carne sau fără doar cu ce e prin congelator și cămară. Și cred că așa este la toată lumea pentru că așa ne-am învățat să trăim în noile vremuri.

Cred ca lumii acesteia îmbuibate îi trebuie un reset. E vremea să ne repoziționăm față de mâncare și de prepararea acesteia. E vremea să înțelegem că putem trăi fără guacamole și somon la micul dejun. Că nu murim dacă nu ne-am băut nu știu ce cocktail de creveți dimineața sau nu murim dacă nu servim seara cockatil-ul de șampanie și fructe de pădure. În ultima vreme mai toată lumea era alergică la ceva, toată lumea căuta nu știu ce faină de migdale, de alac sau nu mai știu de care feluri. Părea așa interesant să fi alergic la orice. Făcea parte din educație.  De smuty nu mai vorbesc că de ziceam pe undeva că eu mănânc dimineața niște ochiuri și beau niște ceai, se uitau la mine de parcă încă aș trăi în evul mediu.

Până la urmă m-am aprovizionat și eu cu ceva alimente dar nu pentru că aș fi murit de foame ci pentru că nu vreau să mă expun în aglomerații mai încolo, dacă cumva vom fi forțați să stăm cuminți acasă mai mult de 14 zile. Oricum, azi nu mai era pe raft faină și drojdie. Am auzit o femeie că întreba disperată angajata supermarketului dacă mai au făină iar angajata i-a răspuns că momentan nu mai au nici în depozit. Panică și disperare alimentată. Mie nu de foame îmi este teamă ( pentru că în comunism am învățat lecția de supraviețuire, cu puțin) ci de reacția oamenilor în momente de panică.

By | 2020-03-12T14:30:25+00:00 martie 12th, 2020|Ce-mi trece prin cap!|0 Comments

Leave A Comment