Domn Doctor nu schiază iarna!

Home/Ce-mi trece prin cap!/Domn Doctor nu schiază iarna!

Da, domn doctor nu schiază iarna, așa mi-a zis în iarna aia când am ajuns la urgențe cu unul din băieții mei. A fost într-o iarnă în care a nins târziu. Ai mei băieți învățaseră să schieze cu vreo doua ierni înainte iar în fiecare iarnă așteptau zăpada pe pârtii așa cum așteaptă îndrăgostiții, o întâlnire. Erau pur și simplu fermecați și nerăbdători să ajungem la schi.

În iarna cu pricina a nins mai târziu așa ca li se lungiseră gâtul după pârtii. Dar a venit și zăpada și ne-am dus pe pârtia ”Trecătoarea Lupilor ”( din nefericire nu mai există acestă pârtie). Celui mic i-am închiriat echipament că nu avea. Creștea ca Făt Frumos de la un an la altul, cât alții în zece. Așa că i-am închiriat. Nu avea răbdare nici să probeze clăpari așa dornic era sa ajungă pe pârtie.

Și a ajuns. I-am încărcat cartela cu ture de telescaun și l-am lăsat. Zăpada pe pârtie era îmbietoare. Îți venea să o mănânci cu lingura. Soarele făcea ca ziua de schi să fie de vis. Eu mi-am lăsat băieții pe pârtie cu ceilalți din familia mea, iar eu cu o cumnată m-am dus în cabană la povești și plimbări pe lângă cabană.

Din când în când mai apărea câte unul obosit din ai noștri, la cabana. Mai mânca ceva, mai un ceai, mai un biscuite ,mai o poveste, mai o pauză după care se reîntorceau pe pârtie. Până la un moment dat, cam toți cu care am venit la pârtie, au ajuns prin cabană la o pauză sau două, trei, numai Sergiu al meu, nu. Întrebam de el și toată lumea spunea că e pe pârtie, schiază.

Bun. Nu mă mai lungesc dar Sergiu al meu a schiat de la ora 14 până seara la ora 22 doar cu o scurtă pauză și aia forțată de mine. La sfârșitul programului bătuse recordul la coborâri din ziua aceea. Nimeni nu avusese atâtea ture coborâte câte a avut el într-o zi. Asta și pentru că nu a făcut pauză, decât de 10 minute.

Seara ne-am întors acasă. Toată lumea fericită că a schiat dar Sergiu și mai fericit că a fost cel mai tare la numărul de coborâri. Acasă ajuns ne pregăteam să ne facem comozi după o zi de schi, să facem un duș să ne îmbrăcăm în pijamale și să-și savureze fiecare ziua la căldură și confort.

Mă strigă Sergiu să-mi arate degetele de la picioare. Erau vinete. M-am uitat la șosete și mi-am zis că de la ele s-au colorat. L-am întrebat dacă îl dor și mi-a spus că nu. Apoi s-a băgat în vană. Acolo degetele l-au durut și chiar rău. M-am uitat la ele și se învinețiseră și mai tare.

Din ”cursurile” mele de prim ajutor legat de mersul la munte începusem să recunosc degerăturile. Dar nu-mi venea să cred. De regula oamenii suferă de degerături când stau mult pe munte la temperaturi scăzute tare. Îmi imaginam că de degerături la picioare suferă doar aia care sunt în vârful munților de multă vreme sau mai suferă de degerături oamenii străzii, nu Sergiu, care a fost la schi într-o zi cu soare.

Apoi am căutat puțin pe net și am hotărât că și dacă sunt degerături de gradul 1 eu mă duc la urgențe cu el deși știam să acord prim ajutor în caz de degerături. Asta am și făcut. L-am luat doar în niște ciorapi groși de lână, pentru că de încălțat nu îl mai puteam încălța și ne-am dus la urgențe. Acolo a fost evaluat și într-adevăr suferise de degerături la degetele de la picioare. Nu am primit tratament în acea seară ci am cumpărat eu niște creme de la farmacie a doua zi. După evaluarea pacientului ( adică a lui Sergiu) medicul a ”decretat” victorios și inteligent …” Uite de aia nu fac eu schi iarna”. Am vrut să-l întreb dar când merge la schi? Vara? Toamna?

Nu l-am întrebat că deja îmi era ciudă ca nu am fost mai atentă cu Sergiu care avea vreo 10-11 ani și nu aveam chef să mă cocoțez cu medicul. Eram responsabilă de băiatul meu iar eu nu mi-am dat seama că după o zi de schi fără pauză el ar putea păți ceva rău. Apoi căutând cauzele mai adânc, mi-am dat seama că… clăparii lui au fost prea fixi și nu au dat voie piciorului să miște, apoi greșeala a fost și că nu m-am impus să facă pauză dar îmi era drag de el la cât de înflăcărat era sa schieze și nu am vrut să-i reduc bucuria.

Tratamentul cu creme și o grija atentă legat de temperatura la degetelor lui de la picioare a durat cam o lună, deoarece dacă nu eram atentă putea rămâne cu o sensibilitate legat de simțul tactil al degetelor de la picioare. O vreme chiar nu și le simțea dacă le atingeam. Nu a rămas cu urmări. Singura urmare cu care am rămas toți, a fost ziua aia de care mai povestim haios uneori.

Ne amintim o dată pentru că lui Sergiu i-au degerat degetele la schi, nu ca la oamenii străzii iar eu am părut ca o mamă iresponsabilă, apoi că Sergiu a bătut recordul la ture coborâte pe pârtie, de s-a mirat și omul de acolo care ținea evidenta cartelelor și ne-a mai rămas zicerea medicului, ”că el nu schiază iarna”…zicere la care nu i-am găsit încă logica nici la 12 ani de atunci.

foto: preluata de pe siteul ski si snowboard

By | 2019-01-03T17:39:04+00:00 ianuarie 3rd, 2019|Ce-mi trece prin cap!|0 Comments

Leave A Comment