Cum furam din avutul obștesc? Cu bine și cu grijă!

Home/Amintiri din comunism!/Cum furam din avutul obștesc? Cu bine și cu grijă!

Așa-i când ajungi prin casele oamenilor, care se vând sau se cumpără, găsești tot felul. Îmi place când ajung în case vechi, în care nu a mai stat nimeni de multă vreme și găsesc rămășițele trecutului, uneori neatins. Găsesc tot felul de la mobilă comunistă până la fotografii vechi sau unelte vechi sau de data acesta am găsit celebrul peretar pentru piepten, din vremea fabricii de covoare.

Nu știu să fi fost casă, apartament, garsoniera în zona Cisnădiei și pe zeci de kilometrii în jur, în vremea comunismului, să nu fi avut pe perete din hol sau din baie, celebrul peretar confecționat ilegal în fabrică. Era făcut din balurile de mochete, carpete sau chiar covoare. Nu era familie și nu erau rude de-ale acestora, care să nu își fi pus pieptănul în peretarul acesta făcut din țesătura covorului.

Erau vremurile când avutul obștesc era al întregului popor, așa că lumea s-a servit mereu de acolo de unde lucra. Nu exista să lucrezi cu ceva și să nu aduci acasă. Așa era atunci. Te serveai, că doar erai și tu comunist, proprietar. Nu exista noțiunea de grijă pentru gestiune și grija pentru avutul obștesc. Luai și gata, pentru că lua toată lumea. Grija pentru avutul obștesc era doar teorie și lozincă aplaudată.

Acuma mă îngrozesc de-a dreptul de ce mentalitate aveam și de cum funcționam la locul de muncă. Cel puțin la noi în fabrică ( fabrica de covoare) era deja o întreagă rețea de scos pe poartă, micile produse. Se confecționau din covoare de toate culorile. Cine este din Cisnădie, sigur a avut următoarele produse acasă: Peretar pentru pieptan, set de scaune ( adică perinițele care acum se pun pe scaune de frumusețe atunci erau din covor), papuci de casă din covor, făcuți pe numere și dimensiuni la comandă, ștergător la ușa și de pus pe scări, set de Dacie. Acesta era celebru!

Nu era Dacie să nu aibă pe scaune, pe bancheta din spate, pe bord, așa frumos, garnitura din covor. Aveam tipar exact pentru a-l confecționa. Se comanda pe culori. Căutam mochete pe nuanțele Daciei. Tăiam ca în codru covoare dacă șefu ne spunea ”faceți trei seturi de dacie. Doua pe verde și una pe muștar” Nu comentam. De regulă le confecționam în schimbul de noapte. Nu erau șefii mari prin secție. Producția după care eram plătiți, se scria fictiv. Noi ne făceam norma doar scriptic dar noi confecționam niște produse care nu existau în magazine, ci doar pe piața neagră. Erau produsele cu care-ți rezolvai servicii și făceai trafic de influență, erau produsele cu care te ducea-i la medic, erau produsele date la schimb altor oameni din alte fabrici care aveau și ei comerțul lor. Era o industrie întreagă cu acest avut obștesc al țării socialiste.

Se ducea acasă tot ce se putea confecționa din fir. Fire de tot felul. Se ducea acasă fie bobina întreagă de fir și-ți făceai șosetele sau puloverul acasă, fie se tricota chiar în fabrica și-ți îmbrăcai la ieșire pe poartă, ca și cum era al tău. Pe poarta se scotea fie mascând bine produsele în tot felul de variante inedite, fie la înțelegere cu portarul. V-am spus ca era o întreaga filieră. Și fiecare filieră cu oamenii ei cheie. Iar portarul avea și el nevoie de produse, pentru că trebuia să trăiască și el.

Umblam pe stradă și vedeam tricotaje pe oameni și recunoșteam firul de la care război de țesut provenea. Știam ce război de țesut țese covor cu acel fir, cu care era îmbrăcat omul. Chiar și aici pe acest domeniu era deja o ierarhie. Cele mai căutate fire erau cele de export care se foloseau doar la covoarele de export și care se procurau mai greu. Dar acestea ajungeau tricotaje frumoase doar pe femeile din posturile mari de conducere. Doar ele purtau ce-i mai bun. Evident că respectam ierarhia și habar nu aveam de ce. Știam că nu-i voie să folosești fir din fabrică de covoare, dar paradoxul era ca pe la birouri, erau doamne îmbrăcate în acele fire din fabrică.

Au trecut de atunci 29 de ani. Credeți că mentalitatea asta de popor care să învârtă ceva, a dispărut? Nici vorbă. Fenomenul există!. Nu se mai poate aplica atât de liber din cauza strictelor reguli ale firmelor private, care trebuie să-și păzească avutul. Ele nu pot lăsa la voia întâmplării stocurile de marfă sau gestiunea produselor. Dar și așa încă fenomenul există. Iar dacă ne uitam la politicienii care au fost și care sunt încă la conducerea țării, putem înțelege că ei aplică cel mai tare ”învârteala” asta din ”avutul obștesc”. O fac cu brutalitate, exact ca pe vremea comunismului când o făceam toți.O fac ca pe tarlaua lor fără jenă și scrupule. O fac ca niște comuniști adevărați. Au doar lozinci pentru oameni, în rest ei au păstrat și chiar mai mult, au dezvoltat metode profesioniste de furat din ”avutul obștesc”.

Te mai miri? Nu știu când ne trece de asta! Nu știu…

By | 2018-03-20T18:41:47+00:00 martie 20th, 2018|Amintiri din comunism!|0 Comments

Leave A Comment