Cum fugeam din țară pe la unguri

Home/Amintiri din comunism!/Cum fugeam din țară pe la unguri

Mă uit la ea că arată bine. O cheamă Margaretta (Monți în ungurește). Să aibă vreo șaizeci de ani. Trăiește în Ungaria din toamna anului 89. Nu știa atunci că în iarna lui 89 cădea comunismul și ar fi scăpat. Ea a fost una din norocoasele, care trăind lângă granița cu ungurii, avea permis de trecere frontieră. Se practica pe vremea lui Ceaușescu, ca cetățenii care locuiau pe graniță, să poată merge în țara vecină. Nu toată lumea avea permis de mica trecere pentru că aprobările nu erau pe garduri, dar ea avea.

Se săturase în comunism. Ungaria în 89 nu mai era o țară comunistă și de cele mai multe ori Ungaria era țara de trecere spre Germania. În unul din drumurile ei de mică trecere peste graniță, se hotărâ să rămână în Ungaria. S-a plimbat pe străzi luându-și viața la întrebări. Rămâne sau nu rămâne? Care sunt consecințele pentru cei din țară? Erau întrebări la care le știa răspunsul. Știa că cei de acasă vor avea probleme. S-a plimbat pe străzi până la ora la care avea trenul înapoi. Nu a putut rămâne și s-a întors acasă dar nu a mai trecut mult și la următoarea trecere în Ungaria a decis că rămâne. Și a rămas!

Atunci, nu s-a mai urcat în trenul de întoarcere. A rămas după ce a conștientizat că totul va fi de la zero, că rudele vor avea probleme și multe altele. Avea pe atunci 35 de ani și a luat-o de la capăt. A trecut prin toate procedurile de lagăr, înregistrare, integrare, etc. A rămas, iar acum e în vizită în România. Vine des, că are multe rude aici. Povestim de alte treceri de graniță. Vorbim de trecerile ilegale de frontieră ale persoanelor care nu erau din zona ci din colțurile țării. Veneau pe graniță în linișite. Coborau din tren și căutau seara fâșia de graniță. Erau care aveau copiii în rucsacuri. Le dădeau somnifere să doarmă și să nu plângă cumva.

Vă dați seama ce sătulă era lumea de comunism? Cine ar risca acum? Oamenii nu reușeau mereu. Granițele erau bine păzite. Acum eu aș putea trece pe câmp, nu cu prea mari probleme. Pe atunci era greu. Aveam un unchi vânător. Ne povestea și el că uneori se apropiau de fâșia de graniță fără să vrea și atunci își dădeau seama cât de periculos era doar sa fi lângă fâșie, apăi să o treci ilegal. Au fost împușcați mulți. Se auzeau uneori în noapte împușcăturile.

Cei din satele din graniță știau. Intrau într-o tristețe, că cineva a ratat, și a fost prins. Știau că cineva va fi în durere și în suferință.  Rudele vor primi acasă ceva ce nu-ți dorești sa primești. Un sicriu închis. Mulți erau tineri. Cu curaj! Dar nu de multe ori, după ce stăteau pe graniță pe lângă fășie, prin porumb sau prin pădure, se răzgândeau și se întorceau. Erau cu spaima în suflet. Spaima de moarte sau de închisoare comunistă.  Au fost și care au reușit dar și mulți care nu au reușit. La fiecare cum le-a fost dat. Totuși cei cu permise de mică trecere, mai aveau o șansă. Treceau cu permisul iar apoi ”uitau” să se întoarcă.

O familie, a trecut, jumătate din ea cu trenul, jumătate cu mașina, pe două rute separate. Asta ca să poată fi împreună, dincolo. Dacă treceau doar unii din familie, cei din țară nu mai puneau piciorul în vreo vamă. Telefoane mobile nu aveau. Până s-au întâlnit dincolo, unii din tren iar alții din mașină, au avut cele mai mari spaime. Multe tragedii s-au întâmplat în zonă. Multe! Sunt oameni care le știu aproape pe toate. Sunt cei care lucrau pe graniță. Ei știu. Nu cred că nu au remușcări deși nu era vina lor.

Bine că a trecut iar acum trec ca prin brânză prin vamă. Mă mai irit câteodată când stau mult că e unul care are chef de control mai amănunțit dar de spaimă nici vorbă. S-au dus vremurile alea. Și bine că s-au dus..

By | 2020-02-23T18:28:34+00:00 august 31st, 2017|Amintiri din comunism!|2 Comments

2 Comments

  1. maria octombrie 15, 2017 at 5:58 pm - Reply

    Wow! Cititnd articolul acesta…mi-am amintit ca si in Cisnadie a fost un caz ,cand un sas a fost adus in sicriu sigilat,caci plecase sa treca ilegal granita catre o viata buna….Cata disperare ,cata degradare morala si mai ales cata supraveghere din partea celor cu crezul comunist ,incat te aducea la disperare de a incerca ,chiar cu pretul vietii,sa scapi de acea inchisoare infernala1♥

    • Elena Cuceu octombrie 15, 2017 at 6:52 pm - Reply

      Cred că au fost mai multe situații în Cisnădie.Erau o tragedie.Sicriul venea sigilat.Nici măcar familia nu știa exact ce este in sicriu.

Leave A Comment