Povestea nimănui

Home/Povestea nimănui

Povestea nimănui, Capitolul 14… Cele trei zile

By | 2018-01-07T13:00:00+00:00 ianuarie 7th, 2018|Povestea nimănui|

Se întorsese din sat, după plimbarea forțată cu Ecaterina și după ce o asigură pe acesta că este bine, se despărți de ea și intrase în căsuța ei din vale, din satul bunicilor. Intrase în casa veche și rămase un timp înțepenită în mijlocul holului. Își aruncă șalul de pe umeri pe un fotoliu și [...]

Povestea nimănui, Capitolul 13… Nu-și găsea lumea ei

By | 2017-12-25T23:39:56+00:00 decembrie 25th, 2017|Povestea nimănui|

O ascultă pe Ecaterina ce-i povestea. Își dădu seama că fusese într-un fel de leșin din cauza gândurilor ei grele și ucigătoare. Fusese într-un leșin din cauza sufletului pustiit. Simți că trebuie să-i spună Ecaterinei adevărul. O privi cum Ecaterina o privea cu îngrijorare și lăsând ceașcă de cafea pe farfurioară, i se destăinui Ecaterinei. [...]

Povestea nimănui, Capitolul 12 … Spaima, neliniștea și groaza

By | 2017-12-24T01:00:23+00:00 decembrie 24th, 2017|Povestea nimănui|

A îngânat de mai multe ori ”te rog nu mă părăsi” până vocea se stinsese și nici nu i se mai auzi. Rămăsese acolo nemișcată, zăcând așa mult timp. Prin minte i se derulau repede imagini cu el. Erau ca într-un film cu multe secvențe. Imagini pe care le vedea în minte, dar la care [...]

Povestea nimănui, Capitolul 11 … ”Te rog…nu mă părăsi”

By | 2017-12-24T00:59:27+00:00 decembrie 2nd, 2017|Povestea nimănui|

Țipătul ferestrei îi strivi urechea. S-a retras încet de la geam cu spatele și s-a împiedicat de papucii aruncați în grabă mai devreme. Se împletici un pic, își reveni și se așeză pe pat. Nu mai avea dubii. Fiecare celulă de-a ei, îi spunea că s-a întâmplat ceva. S-a ghemuit în pat cu capul în [...]

Povestea nimănui, Capitolul 10 … Nu era nicio stea

By | 2017-12-24T00:58:46+00:00 noiembrie 14th, 2017|Povestea nimănui|

Vocea de femeie într-o limbă necunoscută, o încurcase. Nu apucă să spună altceva decât un timid ”alo”. Vocea de la capătul firului devenise agitată și înșiruia cuvinte necunoscute. Ea mai spusese o dată ”alo” după care telefonul s-a închis. Încă cu telefonul la ureche și cu stomacul în gol, mintea i se încâlcise. Nu-și putea [...]

Povestea nimănui, Capitolul 9 … Îi răspunse într-o limbă necunoscută

By | 2017-12-24T00:57:41+00:00 noiembrie 3rd, 2017|Povestea nimănui|

Întâlnirea cu colegii s-a încheiat. După ultimele imbrățișări și urări de bine, s-a urcat în mașina să se reîntoarcă la căsuța din vale, de pe ulița satului. Se urcă în mașină unde era liniște, pentru că scăpase de vacarmul pe care l-au făcut colegii în parcare, până s-au despărțit. Pentru trei ore, aparținuse altei lumi. [...]

Povestea nimănui, Capitolul 8 … Reîntâlnirea

By | 2017-12-24T00:56:58+00:00 septembrie 26th, 2017|Povestea nimănui|

Drumul a fost tăcut. Copacii de pe marginea drumului făceau ca șoseaua să pară o potecă largă din pădure. Își adusese aminte de un drum cu el, când ii oferise un măr. Un măr din soiul lui preferat care nu se prea găsea decât în satul unde copilărise el. Găsise într-o zi în piață și-i [...]

Povestea nimănui, Capitolul 7 … Dorul ce doare

By | 2017-12-24T00:56:15+00:00 septembrie 17th, 2017|Povestea nimănui|

Își terminase cafeaua cu Ecaternina, la care fugi somnoroasă mai devreme, prin livada din spate. Îi mulțumi pentru găzduire și se reîntorsese în căsuța ei din vale. Prin livadă, când umbra când lumina, se jucau printre crengi, iar ea se descălță și rămăsese în picioarele goale. Așa traversă livada până ajunsese în odaia ei. Era [...]

Povestea nimănui, Capitolul 6 … Cafeaua Ecaterinei

By | 2017-12-24T00:55:24+00:00 septembrie 9th, 2017|Povestea nimănui|

Adormise în acea seară cu gândul la el și se trezise tot cu gândul la el. Deși toate serile și toate diminețile era cu gândul la el! Și toate zilele! Se trezise întâi prea de dimineață. Se trezise când auzi cocoșii, din curțile vecine. Nu era obișnuită cu cântatul lor, așa că-i auzi. Să fi [...]

Povestea nimănui, Capitolul 5 … ”Sunt aici!”

By | 2017-12-24T00:54:31+00:00 septembrie 7th, 2017|Povestea nimănui|

Răspunse la telefon. Trecuse o infinitate până telefonul ajunsese lângă ureche. Trecuse încă o infinitate până în telefon auzise vocea lui groasă, calmă și sigură pe ea. Rămăsese în mijlocul uliței în praf, trecu o leliță pe lângă ea, dar nu o salută. Nu-și putea mișca buzele. Trecuseră niște copii pe care doar ii văzuse, [...]