1974 Fabrica de covoare și valiza de carton

Home/Amintiri din comunism!/1974 Fabrica de covoare și valiza de carton

Mărioara e din Suceava. Cred că are peste șaizeci de ani acum. A plecat de acasă pe la șaptesprezece ani și ceva. Nu întrase la liceu, făcuse profesionala acolo în Suceava și urma să se angajeze. Citise în ziar că la Cisnădie aveau nevoie de fete în industria textilă. Asta era prin 1974. Fabrica de covoare de la Cisnădie solicita forța de muncă și din alte zone. Au dat anunț în ziarul comunist din zonele de acolo, că aveau nevoie de fete tinere la care le asigurau cazare și mâncare la cantină. Cine dorea trebuia să se prezinte în data de… la ora de… la Căminul Cultural. Cam așa suna anunțul în mare.

În ziua de… la ora de… la cămin s-au stras patru sute de fete din zona Sucevei și împrejurimi. Erau patru sute de fete tinere, dar fabrica de covoare din Cisnădie avea nevoie doar de două sute. Delegatul de la Cisnădie, un bărbat, a triat repede în baza unui examen rapid la româna și matematică, cele patru sute de fete.

Le-a înscris în tabel pe cele două sute alese și le-a fixat o dată în care să fie în gară, cu bagajul făcut pentru a ajunge la Cisnădie. În ziua plecării, în gară erau două sute de fete suite în tren, însoțite de acel delegat. Erau două sute de fete tinere, în drum spre fabrica de covoare. Mărioara avea un geamantan de carton. Am înțeles că a costat 50 lei în vremea aceea, mai avea ceva haine, un cuțit, un colț de pâine și o bucată de slănină, mâncarea pe tren.

Ajunse în gara din Cisnădie ( pe atunci Cisnădia avea gară și era capăt de linie) au fost duse în față la Herco ( secție din cadrul fabricii de covoare). Fetele au fost repartizate în cămine, doar că acestea erau insuficiente pentru cele două sute de fete. Pentru a rezolva cazarea pentru toate, se făcuse o acțiune în oraș înainte de a le aduce. Se dăduse sfoară în oraș, că cine vrea sa ia fete în chirie poate lua. Să fie în față la Herco în ziua cu pricina. Așa că Mărioara a ajuns în chirie undeva pe strada Cireșilor. Stătea în chirie, lucra la fabrica de covoare și mânca la cantină. Avea un pic peste 17 ani și se angajase pe buletinul surorii ei, care era majoră. Veniseră împreună. Acasă în satul lor era sărăcie, mulți copii iar viitorul lipsea.

Peste câteva luni de la sosirea ei în Cisnădie s-a îndrăgostit de viitorul ei soț. L-a cunoscut la cantină. El a descoperit-o, pentru că ea fura în joacă merele de pe mesele băieților. S-au îndrăgostit iar mai târziu s-au luat. El lucra în construcții și … și el era din Moldova ajuns la Cisnădie. Mărioara a plecat din chirie și s-a mutat cu soțul ei în bărăcile din șantier. Bărăci din placaj, izolate cu vată de sticlă. Bărăcile erau pline de șobolani, pline de goange negre, iar pe cablul de la televizor trona mai mereu câteo broască, intrată pe nu știu unde. Acolo în baraca aceea a rămas însărcinată, acolo într-o noapte un șobolan a mușcat-o de mână, acolo s-a trezit îngrozită de zgomotul goangelor care mișunau pe ziare, acolo a îndurat frig iarna și acolo își făceau vise, că o să le fie bine cândva.

Căsătoriți fiind și cu primul copil, au făcut nu știu câte cereri pentru o alta locuință. Au primit până la urma o cameră, nu mai era chiar insalubră, dar era departe de ce înseamna o locuință decentă. Au trecut mai mult de zece ani până să primească un apartament la bloc. Și asta după ce aveau deja patru copii. Asta după ce zile întregi din ani întregi, s-au dus în audiențe la partid să primească locuință mai decentă și mai mare, iar acolo zile întregi și ani întregi au auzit răspunsul ” bine că ați venit aici să faceți copii, iar acum veniți pe capul meu sa vă dau locuință”

Acuma, mă întreb și eu. Oare în acele vremuri, cei care mutau forța de muncă dintr-o zonă în alta, nu luau în calcul că lumea își trăia totuși și viața? Că lumea se îndrăgostește, că se căsătorește, că va face copii? Că după mai mult de zece ani Mărioara din tren, nu mai era fata cu o valiză de carton și o bucată de slănină? Că devenea încet, încet femeie soție și mamă? Acei oameni de la partid, nu luau în calcul acestă parte socială a forței de muncă de care au avut nevoie? Nu ei au urcat în tren două sute de fete să le aducă la Cisnădie? Chiar au avut pretenția ca cele două sute de fete să rămână fetele din tren cu valiza de carton? Cred că nici nu le-a păsat! Decât teoretic. Nici nu știau să gândească un plan pe termen lung din acest punct de vedere. Știau doar cincinalul să-l programeze. Cu oamenii și-au rezolvat punctual problema atunci în 1974 iar după, mai rezolvau din mers ce se putea și cum se putea.

Iar în tot acest timp oamenii s-au zbătut pentru viitorul lor. Nu-i problema că s-au zbătut. Toți oamenii se zbat indiferent unde trăiesc. Problema a fost că acelui regim comunist, de oameni i-a păsat cel mai puțin. Întâi trebuia rezolvată industria, trebuia rezolvată producția pentru export, trebuia rezolvată producția la hectar, trebuia rezolvată imaginea regimului iar la urmă de tot mai erau și oamenii.

 

 

By | 2018-10-12T14:19:52+00:00 octombrie 14th, 2017|Amintiri din comunism!|2 Comments

2 Comments

  1. maria octombrie 15, 2017 at 5:43 pm - Reply

    O mica mea scriitoare,mai era ceva…”productia” de copii.Poate ai trecut cu vederea ca dupa acea perioada a anilor 70 a urmat cea mai crunta perioada comunista,cea a programarii familiilor fortate care sa faca copii pe banda! cate femei nu au murit in urma avorturile clandestine,cati copii nu au ramas orfani,cati barbati au ramas vaduvi ,cat chin si grija sa nu patesti ceva.Da..marea realizare comunista a constat in a avea privilegii nemarginite pentru cei care propagau munca de partid,tezele to’asului,erau promulgati in cele mai inalte posturi toti mitomanii,pupincuristii,lingaii,delatorii erc.,adica toate scursurile morale ale acelei perioade ( mai tragic este ca inca mai sunt destui nostalgici dupa acea perioada!) care nu munceau dar…aveau pretentii caci…erau membrii de partid. Nu cred ca o sa mi se stearga vreodata mizeriile ,atat cele la propriu cat si cele la figurat.Vorba lui Iorga ” cine uita nu merita”! MUltumesc mult pentru aceasta super postare!♥

    • Elena Cuceu octombrie 15, 2017 at 5:57 pm - Reply

      Exact! Dar nu am uitat de ”producția” de copii.Cred ca am scris despre asta in alt articol.

Leave A Comment